=>ParteneriiOficiali<=
Gabriela Nails Artist Alexandria

Exploziv News24
20 mai 2022

Info24News.Ro-Online Magazine

Online Magazine News

Facebook Comments


Last Updated on 24 ianuarie 2022 by Dragos Alin

” Doamne, voi avea un copil!” Glasul îmi era gatuit. Inima plina de amărăciune și durere. As fi vrut sa îmi vărs toată această amărăciune înaintea Domnului, sa Îl rog pe El sa îmi ia aceasta povara, sa aducă o rezolvare problemei cu care ma luptam. Dar, în loc sa îmi pot varsa inima înaintea Lui, un val de slăbiciune îmi cuprindea inima și sufletul. După un minut de pauza, trageam aer în piept și îmi începeam din nou rugaciunea:” Doamne, voi avea un copil!” Daca prima data aceasta rugăciune o incepeam cu glasul disperat, acum aceasta propoziție suna ca o declarație, ca un fapt acceptat. Un fiior îmi cuprindea inima ca și cum un porumbel se zbătea în pieptul meu și aproape imediat inima mea striga fericita și infiorata:” Doamne, voi avea un copil!” Acum, a treia oara, ceea ce mie mi se părea o tragedie, drama vieții mele, acum era o veste buna, ceva ce trebuia sa ma bucure și sa ma facă sa accept voia Domnului ca pe o chemare, ca pe o misiune. Aveam doar 22 de ani, nu eram căsătorită și nici nu intenționam sa ma căsătoresc, ma simțeam umilita, zdrobita, neinteleasa pana și de membrii familiei sau prietenii cei mai intimi, cei mai apropiați. Alungata de toți și condamnata, eram la capătul puterilor și nu știam încotro se îndreaptă viata mea. As fi vrut ca totul sa fie doar un vis, sa ma trezesc într-o dimineață și sa constat ca nimic din ceea ce întâmpinam nu era real. As fi vrut sa Ii spun Domnului sa ia acel copil de la mine, dar, după a treia încercare de a-I spune necazul și durerea mea, neînțeles deveneam fericita și inima mea începea să cante. O pace fără margini îmi cuprindea întreaga ființă și simțeam ca Isus zâmbește și ca totul va fi bine. Simțeam ca nu eu alegeam sa nasc acest copil, ci ca el ma alesese pe mine , iar Isus îmi șoptea :” Știu ca vei reuși! Am încredere în tine.” ” Doamne, eu îmi doresc un copil, iubesc copiii…. Dar nu vreau acest copil, nu acum…” Dar Isus doar zâmbea și ma privea cum ma zbăteam între frica de necunoscut și credința. ” Doamne, eu nu știu sa fiu mama… “” Vei învața…. Știu ca vei fi o mama bună…. ” Orice replica pe care o aveam înaintea Domnului rămânea fără acoperire, nu aveam nici o justificare înaintea lui Dumnezeu sa nu accept voia Sa. Și atunci m-am simțit ca Fecioara Maria, mama Domnului Isus. M-am gândit mult la ea pe perioada sarcinii mele. M-am gândit ca, într-o zi, i s-a arătat un înger și i-a spus asa, tam- nisam:” Bucură-te, Maria, ca ai găsit mare har! Iată ca vei rămâne însărcinată și vei naste un fiu.” Și, cu toate că totul era împotriva ei de a avea acest fiu, ea nefiind căsătorită și fiind fecioara, aproape o copila , totuși accepta cu atâta bucurie ceea ce pentru ea putea însemna condamnarea la moarte. M-am gândit la exclamație ei plina de fericire când a ajuns în casa Elisabetei:” Iată ca de acum toate neamurile ma vor numi fericita….” fără a intrezari durerea care avea sa ii sfâșie inima treizeci de ani mai târziu. Pe Maria am simțit-o mereu aproape de mine, intelegandu-ma, mângâindu-mă, întărind-ma prin exemplul ei de umilință și credința…. Am născut o fetita minunata care avea sa poarte numele Mariei ca semn de mulțumire pentru puterea pe care am primit-o prin exemplul Fecioarei cât timp am fost însărcinată. Și, asa cum Dumnezeu a purtat de grija Mariei care Îl purta pe Mesia și a rezolvat toate problemele din viata ei, la fel a rezolvat și în dreptul meu și al copilului meu. Când încă avortul era posibil și era o opțiune demna de luat în considerare, Diavolul a luptat cu toată puterea și siretenia lui ca să ma convingă sa curm viata acestui copilaș. A început cu vorbe mieroase, prefăcându-se interesat de soarta mea, apoi a trecut la violenta fizica și amenințare. Nimic, însă, nu m-a putut determina sa infaptuiesc cel mai abominabil păcat pe care l-aș fi putut înfăptui în aceasta viata: pruncuciderea. Știam ca, după aceasta, ar fi urmat autocondamnarea, neiertarea și sinuciderea….. Mi-am crescut fetita în sărăcie extrema, în primi 5 ani la limita supraviețuirii, fără nici o sursa de venit. Însă au fost anii în care am putut experimenta purtarea de grija al lui Dumnezeu în cel mai profund mod posibil… Anii au trecut, fiica mea a crescut și, într-o zi, și-a luat zborul spre depărtări. La fel ca Maria am rămas oarecum dezamăgită de acest final neprevazut, neplanificat. Maria își imagina, văzându-si fiul crescând, ca va salva poporul Sau, ca va fi Mesia cel așteptat, ca va prelua tronul tatălui Sau, David. Atâtea planuri, atâtea visuri…. De atâtea ori ii spusese micuțului Isus ca El e Fiul Dumnezeului Prea-Inalt, ca El are o misiune de îndeplinit, ca El a venit sa salveze poporul Israel…. Iar acum El moare pe crucea imfama, moartea celor mai păcătoși oameni din Israel… Câtă durere, câta dezamăgire… De acum își va petrece întreaga viata în singurătate, deși a fost încredințată lui Ioan…. Tot la fel și eu am avut visuri despre cum fiica mea va sluji lui Dumnezeu, planuri, idealuri, dorințe. Am crescut-o spunându-i ca ea e fiica de Împărat, ca are o misiune, un scop în viata, ca ea e dăruită lui Dumnezeu încă dinainte de naștere. Dar a venit vremea ca Dumnezeu sa Își ia ce este al Lui. Nu în felul în care eu am vrut sa Ii dau, ci în felul în care El a vrut sa ia. Și, dacă fiica mea este încă în viata și inima ei inca mai bate pentru Cer, înseamnă că Dumnezeu ii poarta de grija și ea se afla în mana Lui, în planul Lui, asa cum trebuie sa fie. Înseamnă că misiunea mea de mama s-a încheiat în dreptul ei, iar eu trebuie sa o las sa își ia zborul, sa o privesc cum zboară și sa ma gândesc ca mi-am îndeplinit misiunea cu credincioșie… Dacă nu ar fi fost asa, Domnul nu mi-ar fi încredințat alte patru suflete pe care sa le pregătesc pentru Împărăția Lui, pentru lucrarea Sa mareata. Misiunea mea în dreptul ei s-a încheiat, asa cum misiunea Mariei în dreptul lui Isus s-a încheiat când Acesta Și-a început lucrarea pe Pământ. Acum rămâne doar o așteptare și o speranța că într-o zi voi înțelege modul în care lucreaza Dumnezeu și ca nici o sămânță semanata nu se întoarce la El fără rodul pe care ea, sămânța, trebuie sa îl aducă. Doamne, ajuta-ma sa am credință cât un bob de muștar ca totul e în mana Ta și ca Tu ne controlezi destinele, ca pentru Tine nu exista ” din întâmplare” sau accident, ca Tu nu faci greșeli niciodată! Amin!

Sursă: https://www.facebook.com/100119255106311/posts/244262737358628/

Total vizualizari 250,913 total views, Vizualizări azi 5 views today


Facebook Comments

x

%d blogeri au apreciat: