Cum s-a făcut țăndări marele vis colonial pe care l-a avut Germania. Germania a deținut numeroase colonii din 1884 până la sfârșitul Primului Război Mondial. Acestea includeau teritorii din actualele Tanzania, Burundi, Rwanda, Namibia, Camerun, Togo și Ghana. Dar, aspirațiile Germaniei de a deveni o putere majoră nu s-au manifestat doar în Africa: colonii au fost înființate și în Jiaozhou, în China, și pe insulele din Pacific, Papua Noua Guinee, Samoa, Nauru, Insulele Caroline, Palau, Insulele Mariane de Nord și Insulele Marshall.
Cum s-a făcut țăndări marele vis colonial pe care l-a avut Germania. Formarea coloniilor de către Germania nu s-a bazat doar pe interese economice, ci a fost motivată mai ales de dorința de a fi considerată o putere mondială. Această viziune imperialistă asupra lumii a facilitat comiterea de crime împotriva populațiilor native în unele dintre aceste colonii.
Germania a vut un vis colonial, dar s-a trezit brusc
Chiar dacă aceste colonii nu se comparau cu posesiunile vaste și ale rivalilor săi imperiali, Franța și Marea Britanie, ele erau totuși pietre de un punct de plecare pentru ambițioasa Weltpolitik a Germaniei. Și alimentau imaginația multor germani din clasa de mijloc. Prin urmare, nu este surprinzător că obiectivele de război ale Germaniei din 1914 includeau un imperiu colonial consolidat și extins în Africa. Nu numai că aceste planuri imperiale ambițioase nu s-au materializat niciodată, dar războiul a marcat sfârșitul Germaniei ca putere colonială.
La începutul războiului, când Marea Britanie și Franța s-au orientat rapid către coloniile lor din Asia și Africa pentru a obține resurse și forță de muncă, Germania a constatat că accesul la teritoriile sale de peste mări era blocat. Nefiind în măsură să transporte soldați și muncitori coloniali în Europa, Germania nu a putut nici să trimită un sprijin militar semnificativ coloniilor sale, care au fost nevoite să se bazeze pe resursele și infrastructura disponibile la nivel local pentru tot ce însemna efortul de război.
Un război scurt
Pentru coloniile nemților, din Pacific, războiul s-a încheiat în câteva săptămâni, fără ca măcar un singur foc de armă să fie tras. Cu o populație europeană redusă și o forță de poliție colonială locală, aceste teritorii nu puteau face față puterilor regionale ale Antantei. Deja, pe 29 august 1914, Samoa Germană a fost ocupată de Noua Zeelandă fără nicio rezistență.
În timp ce diversele insule ale Noii Guinee Germane au fost cucerite în septembrie de trupele australiene din sud și de trupele japoneze din nord. După o rezistență germană foarte slabă. Deși aveau o importanță minoră pentru rețeaua comercială globală a Germaniei, aceste insule ocupau un loc important în cultura imperială germană, de la cântece și romane până la celebrele opere ale pictorului expresionist Emil Nolde, care a părăsit Noua Guinee chiar înainte de izbucnirea războiului.
Cele mai importante zone de influență, în Africa
Kiautschou, din China, era mult mai importantă din punct de vedere strategic și economic. Fiind sediul Escadrei Germane din Asia de Est, se afla într-o poziție mult mai bună pentru a se apăra. Cu toate acestea, după săptămâni de lupte intense împotriva armatei și marinei japoneze, care au costat viața a aproape o mie de soldați, comandantul german a capitulat la 7 noiembrie 1914. Populația militară și civilă germană din Kiautschou a fost dusă în lagăre de prizonieri de război din Japonia. Acolo unde a beneficiat de un tratament surprinzător de bun.
Cele mai importante colonii ale Germaniei se aflau, totuși, în Africa. În deceniul precedent războiului, Germania investise în modernizarea infrastructurii din coloniile sale africane pentru a îmbunătăți exportul de minerale și produse agricole, inclusiv porturi, căi ferate și comunicații telegrafice.
Care era obiectivul
La fel ca toate celelalte puteri coloniale, Germania și-a raționalizat prezența în Africa prin promovarea ideologiei unei „misiuni civilizatoare europene”. Adică formarea statului de drept, a ordinii, a stabilității și a păcii în Africa și pentru africani. Cu toate acestea, în august 1914, Germania – la fel ca Franța și Marea Britanie – nu a ezitat să transforme coloniile sale în teatre de război.
Obiectivul inițial al puterilor Antantei era distrugerea infrastructurii navale și de comunicații care ar fi putut permite Germaniei să atace transporturile și navele de război din Oceanul Indian și Atlantic. Însă, în câteva săptămâni, toate coloniile au devenit centrul unor mari lupte.
Totul s-a terminat după Primul Război Mondial
Cu excepția Togo, care a fost ocupat în câteva zile, trupele coloniale germane din Camerun și Africa de Est Germană (actuala Tanzania) au rezistat cu succes înfrângerii definitive timp de mai mulți ani, retrăgându-se adânc în interiorul continentului. În special în Africa de Est Germană. Paul von Lettow-Vorbeck a atras un număr tot mai mare de trupe aliate – provenind din diverse colonii înconjurătoare, Africa de Sud, India și Indiile de Vest – într-un război de gherilă care a durat până la 25 noiembrie 1918, cu o săptămână mai mult decât armistițiul din Europa.
Cu toate acestea, tactica sa de a distruge nu numai infrastructura de transport, ci și politica sa de pământ pârjolit, a dus la o moștenire de foamete devastatoare care a lăsat sute de mii de civili africani morți sau sărăciți și a devastat structurile economice și sociale ale coloniei timp de zeci de ani.
În ciuda aspirațiilor și activităților sale, Germania a fost întotdeauna doar un actor minor în lumea imperială, iar scurta sa dominație ca putere colonială a luat sfârșit odată cu Primul Război Mondial.
