O inițiativă legislativă propusă în Senatul SUA, care pare să aibă undă verde de la Donald Trump, poate schimba soarta războiului din Ucraina, susține expertul în securitate Iulia Joja. Proiectul ar împiedica refacerea arsenalului militar al Rusiei pe termen lung.
Un proiect de lege bipartizan privind sancțiunile împotriva Rusiei câștigă teren în Senatul SUA și ar putea ajunge în curând la vot, relatează CNN. Viitoarea lege impune tarife mari importurilor din țările care achiziționează uraniu, gaze și petrol rusesc.
Susținătorii cheie ai proiectului de lege și-au exprimat optimismul că pachetul are sprijinul președintelui, iar liderul majorității, John Thune, a declarat miercuri că Senatul ar putea analiza legislația înainte de vacanța din august.
Un proiect de lege cu sprijin bipartizan și peste 80 de co-inițiatori ar putea avansa rapid în Camera Reprezentanților. Senatorii republicani au luat măsuri pentru a nu părea că îl deranjează pe președinte pe această temă, mai ales că opiniile lui Trump asupra Rusiei și Ucrainei au părut uneori să se schimbe și să evolueze.
Thune a declarat că senatorii au fost în contact strâns cu Casa Albă și cu colegii lor din Cameră, deoarece conducerea republicană își propune să voteze proiectul de lege bipartizan în această lună.
Întrebat dacă a discutat cu Trump despre momentul în care proiectul de lege va ajunge în Senat, Thune a răspuns: „Comunicăm cu Casa Albă. Echipa noastră a ținut legătura cu a lor în mod regulat.”
Thune a indicat că nu va promova legislația fără binecuvântarea lui Trump. Președintele a declarat reporterilor marți că „analizează” proiectul de lege.
Senatorul Lindsey Graham, inițiatorul proiectului de lege în Senat, a lăudat includerea unei măsuri care îi oferă lui Trump posibilitatea de a renunța la sancțiuni la o dată ulterioară.
Graham a declarat miercuri: „Scopul meu este să ajung la biroul președintelui înainte de vacanța din august… există o derogare în proiectul de lege pentru a-i oferi președintelui o putere de influență. Am vorbit cu președintele săptămâna trecută despre asta. El crede că proiectul de lege va fi util. Așa că i-l vom transmite”.
Senatorul Richard Blumenthal, principalul co-sponsor democrat al proiectului de lege, a susținut că autoritatea de derogare a lui Trump este „foarte limitată și constrânsă” în pachet.
„Adevărul” a analizat cu experta în securitate Iulia Joja, cadru didactic la Universitatea Georgetown (Washington) și cercetătoare la Middle East Institute, potențialele efecte ale acestei legi.
„Rusia își bate joc de Statele Unite și de Occident”
Adevărul: Și-a schimbat Donald Trump poziția față de războiul din Ucraina?
Iulia Joja: Vedem că se tot gândește și se tot răzgândește președintele Statelor Unite în funcție de discuțiile pe care le are cu omologul său rus, Vladimir Putin, și în funcție de, într-o anumită măsură, situația de pe teren. Și în contextul acesta lucrurile cumva se leagă. Pe parcursul ultimelor luni, a fost o disonanță între ce se întâmplă în Ucraina, în război, și modul în care sunt conduse discuțiile, ca să nu le spun negocieri, de către Statele Unite.
Deci poziția Statelor Unite și încercările pe care le-a făcut Washington-ul din 20 ianuarie încoace au fost uneori în contradictoriu cu ce se întâmplă pe teren. Acum avem o situație în care de câteva zile, de vreo săptămână, Rusia a amplificat atacurile asupra centrelor civile, Kiev, dar și alte orașe.
Pe 4 iulie, pentru mine a fost un termen cheie în această dinamică. De Ziua Americii, Rusia a bătut recordurile din ultimii 3 ani și jumătate de război în ceea ce privește numărul de atacuri cu drone și rachete lansate împotriva Ucrainei. Acesta a fost un mesaj trimis direct Statelor Unite. Din acest punct de vedere, dacă ne uităm din perspectiva Kremlinului, linia de acțiune și de gândire a fost una consecventă în ultimele luni, în sensul în care Rusia își bate joc de Statele Unite și de Occident în același timp, participă la discuții privind armistițiul sau pacea, dar, pe front, arată cât se poate de clar că nu are niciun interes într-o încetare a focului și că nu renunță sub nicio formă la scopurile maximaliste de a cuceri toată Ucraina. Înainte de 4 iulie, încă o dată, pentru a nu știu câta oară, Kremlinul a confirmat, chiar Putin însuși a confirmat la forumul economic de la Sankt Petersburg că pretențiile sunt asupra întregii Ucraine pe care nu o recunoaște drept stat suveran și independent. Din acest punct de vedere avem o continuitate a Rusiei care efectiv își bate joc de Statele Unite, nu numai de Ucraina.
Și asta se vede cumva și în cele mai recente comentarii ale președintelui american care spune că întotdeauna când vorbește cu Putin, acesta e foarte amabil, dar, ca să mă exprim elegant, nu are vreo intenție să încheie pacea. Și-a dat seama și președintele american că Rusia nu are nicio intenție de a ajunge la o înțelegere.
Dincolo de faptul că președintele SUA și-a dat seama că Putin nu vrea pace, vedem și acțiuni concrete ale acestuia pentru a ajuta Ucraina?
Nu aș spune că se vede ceva. De ce? Pentru că sunt foarte multe semne de întrebare. Am descoperit pe parcursul ultimelor zile că Satele Unite în mod oficial pentru a doua oară au oprit livrarea de armament, inclusiv armament care se afla în Polonia, gata să fie trecut peste graniță și să fie livrat Ucrainei. Vorbim nu numai de armament din Statele Unite, ci de echipament care se afla deja de ceva timp în tranzit și care se afla pe teritoriul Poloniei. Nu știm de ce și cine a oprit ajutorul. Zvonurile din media americană sunt că Pete Hegseth, secretarul apărării, este cel care a oprit fără cunoștința lui Trump, dar Trump nu a confirmat acest lucru.
În ultima întâlnire cu presa, când reporterii au insistat cu privire la ce s-a întâmplat, de ce a fost oprit acest ajutor și dacă președintele știa, dacă a fost ordinul său să se oprească, președintele s-a adresat reporterului astfel: „nu știu, spune-mi tu”.
Știm că s-a oprit, dar nu știm de ce și cine a dat ordinul. Știm acum că a fost reluat. Și știm de asemenea că președintele Trump a spus, n-aș putea spune că a promis, a spus că va trimite peste 10 baterii Patriot de apărare antiaeriană, deși problema principală, sunt rachetele.
Ucraina are o problemă cu rachetele?
Da, pentru că în urmă cu 3 săptămâni, înaintea războiului de 12 zile din Orientul Mijlociu, Statele Unite au redirecționat rachete care erau destinate și promise Ucrainei către Orientul Mijlociu. Asta a fost înainte de summit-ul NATO de la Haga.
Dar haideți să facem un pas în spate, să ne uităm la situația de perspectivă. Fără să cunoaștem de la cine vine ordinul și fără să cunoaștem motivul, Statele Unite, în condițiile în care Ucraina este bombardată și atacată și terorizată în modul cel mai violent de până acum, au oprit fără nicio explicație ajutorul către Ucraina. Și acum datorită presiunilor ample din partea, evident, a Ucrainei, a susținătorilor Ucrainei din Statele Unite, inclusiv din Congresul American și a aliaților europeni, Statele Unite se pare că au reluat o parte din ajutor. Aici suntem. Asta este situația.
Și de aceea spun că, sigur, se răzgândește, se gândește Trump, dar dacă ne uităm la ultimele luni din 20 ianuarie încoace, a fost oprit de două ori ajutorul în condițiile în care Rusia nu a făcut niciun fel de compromis și în condițiile în care Rusia este mai agresivă față de victima ucraineană ca oricând. Ceea ce ne sugerează, sigur, întotdeauna se poate schimba ceva radical, dar având în vedere tiparul din 20 ianuarie încoace, dacă ne uităm la viitoarele următoarele luni, situația nu arată deloc bine.
„Sancțiunile secundare ar avea un efect amplu”
Pe lângă livrarea de armament, ce mai poate face SUA pentru a ajuta Ucraina astfel încât să forțeze Rusia să vină la negocieri?
Vorbim despre sancțiuni, Rusia fiind acum cea mai sancționată țară din lume. Într-adevăr, sancțiunile au slăbit economia, dar nu sunt suficiente.
Sancțiunile sunt împărțite în sancțiuni directe, bilaterale, respectiv secundare. Acestea din urmă sunt foarte importante pentru că în ciuda sancțiunilor directe pe care le-au impus Statele Unite și Uniunea Europeană pe parcursul ultimilor trei ani și ceva, Rusia își alimentează mașinăria de război într-un mod amplu, conform inclusiv observațiilor sau comentariilor recente ale secretarului general NATO și serviciilor secrete europene, din cauza faptului că alte state cumpără energie rusească. Că e vorba de petrol, că e vorba despre gaz, că e vorba de uraniu. Pentru că știm că economia Rusiei depinde în mare măsură, în cea mai mare măsură, de exportul de produse energetice.
Știm că sunt foarte multe state, inclusiv din Europa, dar și Statele Unite, care în continuare cumpără energie rusească. Deci, sancțiunile secundare asupra statelor care cumpăra în continuare energie ar avea un impact extrem de amplu asupra modului în care Rusia poate să-și reîmprospăteze armamentul.
„Cu asta se termină, la revedere”
Există speranțe că SUA va adopta astfel de sancțiuni secundare?
A fost introdusă în ultimele săptămâni o inițiativă legislativă în Senatul american, cu susținere bipartizană. Propunerea a fost făcută de republicana Lindsey Graham și este sprijinit de 80 de senatori din ambele partide. Pachetul include cele mai ample sancțiuni pe care le-a văzut lumea până în acest moment. Legislația are susținere bipartizană suficientă pentru a trece, și acum au loc negocieri cu Casa Albă. Și sunt două aspecte aici. Unul este că statele care în continuare importă energie rusească, că e țiței, că e uraniu etc vor fi sancționate cu taxe comerciale foarte mari în comerțul cu SUA.
Asta ar însemna, din punctul de vedere al Statelor Unite, două aspecte. Unu, că există riscul ca Statele Unite să-și afecteze comerțul în mod amplu cu aceste state, pentru că statele, dacă acceptă sancțiunile, vor înceta comerțul cu Statele Unite. Procentele cu care vor crește taxele sunt în negociere. Dar e foarte important și faptul că această lege folosește drept descurajare, pentru că dacă nu vrei să fii sancționat cu taxe foarte mari de către Statele Unite, nu mai cumperi petrol rusesc.
China nu va mai cumpăra petrol pentru că nu își va permite. China deja este sancționată cu taxe importante de către Statele Unite și vedem că rezistă, dar la așa ceva nu poate rezista.
Al doilea aspect se referă la faptul că în continuare, state europene, cât și Statele Unite importă energie, uraniu sau petrol sau gaze din Rusia. Deci ar trebui și ele, și aceste state să oprească aceste tranzacții. Dar impactul ar fi unul fundamental asupra Rusiei.
Adică cu asta se termina, la revedere. Plus, evident, activele rusești pe care le-a înghețat Europa să fie donate Ucrainei.
Ultimul aspect aici, care este discutat cu privire la această inițiativă și pe asta se duc negocierile în acest moment la Casa Albă este legat de faptul că executivul dorește să aibă dreptul de a ridica aceaste sancțiuni oricând dorește. Dincolo de asta, sigur că există posibilitatea anumitor scutiri cu titlu de excepție. Casa Albă dorește ca luarea deciziilor să nu depindă de Congresul American, iar aici e o problemă pentru că după cum am discutat mai devreme, președintele american se tot gândește și se tot răzgândește.
Realitatea este că din 20 ianuarie încoace, Statele Unite nu au mai aplicat nicio nouă sancțiune asupra Rusiei, ba chiar au ridicat din modalitățile de monitorizare a implementării sancțiunilor, care sunt la fel de importante ca sancțiunile, că degeaba ai sancțiuni dacă nu le respectă nimeni. Și deci pe acest fond și simpatia clară pe care o resimte președintele american în raport cu omologul său rus, asta este o problemă.
Sunt aceste două măsuri atât de importante încât ar putea schimba derularea războiului din Ucraina?
Astea sunt chestiunile concrete pe care le au, pe de-o parte, Uniunea Europeană, care poate să trimită în Ucraina activele rusești înghețate și, pe altă parte, această inițiativă legislativă americană cu privire la importul de energie din Rusia. Acestea sunt, cum spun americanii și cred că aici ar merita să păstrăm cuvântul, „game changers”.
Cu toate acestea, dacă inițiativa legislativă a Senatului SUA este adoptată în modul în care și-l dorește Casa Albă, în sensul în care Trump poate să pornească și să oprească acest pachet de sancțiuni oricând dorește, eficacitatea acestuia nu e garantată. Când și cât timp și cum vor fi aplicate sancțiunile este un mare semn de întrebare.
