Summitul NATO> La Haga, aliații din NATO și-au reafirmat angajamentul de a se sprijini reciproc în caz de agresiune și de a-și crește cheltuielile militare. Dar, dincolo de poza de familie, cât de unită mai este acum tabăra occidentală? America rămâne impredictibilă.
Iar europenii, tot mai neîncrezători, caută soluții pe cont propriu. Aliații au plecat mulțumiți, pe 25 iunie, de la Haga, acolo unde a avut loc ultimul summit al NATO. Argumentul principal: ceea ce putea fi cel mai rău fusese evitat.
Summitul NATO a fost redus ca desfășurare la doar o zi, pentru a nu-l plictisi pe președintele Donald Trump și a-l face să părăsească scena, așa cum se întâmplase cu o săptămână în urmă la summitul G7.
Tehnic vorbind, aliații și-au reafirmat angajamentul faţă de apărarea colectivă şi au comunicat un acord privind creșterea treptată a cheltuielilor pentru apărare la 5% din PIB, la orizontul anului 2035. Și… mai departe?
A fost exact ceea ce președintele Donald Trump dorea să audă. Iar pentru asta au existat concesii. De exemplu, Ucraina.
Nimic despre aspirațiile ei de a deveni membru. O precizare pe care aliații aveau obiceiul de a o include în comunicatele finale, fără a preciza o dată anume – un gest menit a arăta susținerea față de țara invadată de Rusia. De data aceasta, precizarea a lipsit.
Rusia a fost însă menționată ca amenințare pe termen lung la adresa spațiului nord-atlantic.
CAUZĂ ȘI EFECT La scurt timp după summitul NATO, Pentagonul a oprit livrarea de arme către Ucraina. Apoi Donald Trump a infirmat suspendarea și a plusat (sus). Dincolo de poza oficială: ministrul chinez de Externe, Wang Yi, i-a spus șefei diplomației europene, Kaja Kallas, că Beijingul nu va permite ca Rusia să piardă războiul – Foto: Profimedia Images
Donald Trump a plecat, așadar, satisfăcut, iar aliații au răsuflat ușurați. Cel puțin, aparențele au fost salvate. Un pas deloc mic, dacă privim în urmă.
La începutul lui februarie, vicepreședintele JD Vance îi apostrofa pe europeni, la ei acasă, în Conferința de Securitate de la München, pentru că nu aceptă revoluția MAGA.
Oficialul american se întâlnea, ostentativ, cu reprezentanții partidului de extremă dreapta AfD, cu vădite înclinații pro-ruse.
Pentru ca, în ultima zi a lunii februarie, președintele Donald Trump și vicepreședintele JD Vance să-l ostracizeze, în Biroul Oval, pe liderul ucrainean Volodimir Zelenski.
A urmat dușul rece pentru europeni: apariția stenogramelor dezvăluite de The Atlantic, în urma unei convorbiri nesecurizate pe teme strategice. Acestea au au arătat cât de mult și de sincer îi detestă pe europeni responsabilii de la Casa Albă.
Nicicând Occidentul nu a apărut mai fracturat decât în primăvara acestui an. Dacă summitul NATO de la Haga a pus capăt acestei impresii, tot ar putea fi un succes. Realitățile viitoare o vor putea confirma. Sau nu.
O Americă impredictibilă
Zilele care au urmat sumitului NATO au fost unele dintre cele mai grele pentru Ucraina, care a văzut roiuri de drone rusești lovind obiective civile și provocând un mare număr de morți și răniți.
În acest timp, vestea teribilă venea de la Washington. Pentagonul a oprit furnizarea de arme către Ucraina, motivând că stocurile interne sunt deja golite.
Decizia fusese luată mai demult, de Elbridge Colby, șeful politicii de apărare din cadrul Pentagonului, dezvăluie surse americane. Însă aceasta nu fusese cunoscută de către aliați în timpul summitului NATO și a fost făcută publică mai târziu.
Potrivit mediilor americane, suspendarea viza în special sistemele de apărare aeriană Patriot, artileria de precizie și rachetele Hellfire.
Purtătoarea de cuvânt adjunctă a Casei Albe, Anna Kelly, a confirmat în cele din urmă că că oprirea livrărilor, menită să „pună interesele Americii pe primul loc“, a venit după o „revizuire a sprijinului militar pentru aliați“.
Până la confirmarea oficială, autoritățile ucrainene au rămas în incertitudine, aflând doar din presă despre oprirea bruscă a livrărilor, inclusiv a sistemelor de apărare antiaeriană.
Acestea se aflau deja în Polonia, în așteptarea unei livrări care nu a mai avut loc. Reacțiile nu au întârziat, de la Kiev și din capitalele statelor membre. Dar și de la Washington.
Contradicția sesizată de Macron: Trump vrea să cheltuim mai mult pentru apărare, dar pune presiune pe bugetele noastre prin tarife comerciale – Foto: Profimedia Images
Într-o scrisoare adresată secretarului Apărării, Pete Hegseth, 14 parlamentari au avertizat că această măsură „pune în pericol viitorul Ucrainei, îl încurajează pe Vladimir Putin și generează incertitudine în rândul celor mai apropiați aliați ai SUA“.
Scrisoarea a fost semnată de lideri importanți ai Partidului Democrat, dar şi de republicanul Austin Scott, semn al unei preocupări bipartizane în privința sprijinului militar pentru Kiev.
Președintele SUA, Donald Trump, a respins informaţiile privind suspendarea livrărilor de armament către Ucraina, susținând că Washingtonul continuă să ofere sprijin militar Kievului.
Însă afirmațiile președintelui au venit în contradicție cu declarațiile anterioare ale Pentagonului, care a confirmat că anumite transporturi de armament au fost într-adevăr suspendate.
Un nou apel telefonic între Donald Trump și Vladimir Putin, chiar de ziua Americii, a rămas fără rezultat. La bordul Air Force One, Trump s-a declarat extrem de nemulțumit de discuția sa cu liderul de la Kremlin.
De altfel, Moscova a confirmat oficial că în acest moment nu vede vreun motiv pentru care nu și-ar urmări obiectivele pe frontul ucrainean.
Ulterior, Donald Trump a revenit spunând că, în urma convorbirii nesatisfăcătoare cu liderul de la Kremlin, America se vede nevoită să trimită Kievului mai multe arme defensive – fără a specifica exact ce înseamnă și care ar fi diferența față de armele „ofensive“.
Incertitudinea este mesajul cel mai îngrijorător care vine dinspre Statele Unite, la scurt timp după un summit NATO ce părea să fi salvat fața Occidentului.
Rusia și China prind curaj
De când a afirmat că va pune capăt războiului în 24 de ore, liderul american pare că se învârte în același cerc: își manifestă deschiderea față de Moscova, condamnă atacurile rusești întețite împotriva Ucrainei, promite că va recurge la sancțiuni nemaivăzute împotriva Rusiei, vorbește la telefon cu Putin, după care ciclul se reia.
Incertitudinea de la Washington încurajează Moscova să-și intensifice atacurile împotriva Ucrainei. În timp ce demersurile lui Doland Trump de a pune capăt războiului au ajuns la un nivel de credibilitate apropiat de zero.
Lumea înțelege acum că războiul din Ucraina nu se va încheia curând. Iar China se simte la rândul lui încurajată.
Germania nu mai stă pe gânduri și se înarmează. O cotitură istorică – Foto: Profimedia Images
Într-o întâlnire din 2 iulie, ministrul chinez de Externe Wang Yi i-a transmis șefei diplomației europene, Kaja Kallas, că Beijingul nu dorește ca Rusia să fie învinsă în Ucraina.
Apoi, într-un interviu pentru The New York Times, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat că Beijingul ar putea încuraja Rusia să atace un membru al Alianței, pentru a avea mână liberă în Taiwan. Totul, la orizontul următorilor cinci ani.
Un avertisment înfiorător. Și o certitudine în incertitudinea americană: războiul din Ucraina va continua, iar Casa Albă nu are nicio pârghie eficientă împotriva lui Putin. Cu alte cuvinte, Europa trebuie să se pregătească. Și să se bazeze pe ea însăși.
Europa la vremea întrebărilor
Dacă aliații europeni din NATO au plecat relativ mulțumiți de la Haga – mai ales că Trump nu a stricat petrecerea – ei nu-și pot reprima o întrebare: se poate considera cineva cu adevărat un aliat al Statelor Unite din punct de vedere militar, câtă vreme Casa Albă a declanșat împotriva Europei un un război ideologic și economic?
Președintele francez Emmanuel Macron a sesizat contradicția în termeni chiar în preajma summitului de la Haga: Donald Trump își presează aliații să-și crească semnificativ cheltuielile militare. Iar aceștia au fost de acord. Pe de altă parte, același Donald Trump își amenință aliații cu războaie comerciale costisitoare. Ceea ce va pune o presiune suplimentară pe bugetele naționale și așa tensionate.
Problema europenilor, aflați în prima linie a confruntării cu expansiunea rusească, începe să devină tot mai mult aceea a menținerii sprijinului popular pentru politica pro-Ucraina.
Costurile războiului se fac simțite. Iar extrema dreaptă, inspirată de Kremlin direct sau indirect, atacă frontal creșterea cheltuielilor militare. Și este ciudat să constați că tocmai politicienii europeni care se inspiră din ideologia MAGA sunt cei mai mari contestatari ai înarmării Europei. De la liderul român de extremă dreapta George Simion, la președintele slovac Robert Fico. Acesta a mers până la a susține ieșirea țării sale din Alianță.
Tensiuni sunt și în micuța Slovenie, unde premierul liberal Robert Golob a mers până la a convoca el însuși un referendum privind apartenența la NATO – o carte mare, de răspuns la inițiativa care i-a fracturat coaliția.
Mai precis: partenerii săi minori, de stânga și centru-stânga, au votat în parlament pentru o consultare populară privind creșterea bugetului apărării, adoptată la Haga.
Astfel, partenerii juniori de coaliție l-au părăsit pe premier și s-au alăturat partidului conservator, de opoziție, condus de Janez Janša. Acesta critică alocările suplimentare pentru apărare dar se declară un adept necondiționat al lui Donald Trump și a ideologiei MAGA.
Răspunzând cererii președintelui american pentru mai mulți bani alocați apărării, aliații de pe Vechiul Continent au avansat ideea întăririi pilonului european al NATO.
Aceasta implică dezvoltarea unei baze industriale și tehnologice de apărare europene și multe achiziții comune. Evident, preferabil din surse europene, mai puțin americane.
Comisia Europeană a inclus această idee în planul său ReArm Europe – un buget de 800 de miliarde de euro pentru ca Europa să se apere singură până în 2030.
Însă, între presiunea americană și voința aliaților europeni de mai multă autonomie strategică, marja este îngustă. Iar impredictibilul Donald Trump mai degrabă accentuează diviziunile din tabăra propriilor aliați.
Marele plan al Germaniei
Între timp, Berlinul face o cotitură istorică. Germania vrea să crească substanțial cheltuielile de apărare la 3,5% din PIB până în 2029- inclusiv prin împrumuturi de circa 400 miliarde euro.
Pentru prima dată în ultimele trei decenii, Germania a atins în 2024 pragul de 2% din PIB pentru apărare, dar bugetul va crește simțitor în anii ce vin. O reflectare a îngrijorărilor tot mai mari legate de securitate. Dar și un stimulent pentru o economie în stagnare.
Planul german prevede și un fond special de infrastructură în valoare de 500 miliarde de euro, exceptat de la regulile stricte ale aşa-numitei „frâne a datoriei“ – ce limitează împrumuturile la 0,35% din PIB.
În paralel, Germania se pregăteşte să introducă o schemă de serviciu militar voluntar de şase luni pentru a-şi spori forţele de rezervă.
Numărul militarilor germani ar urma să crească de la 180.000 la 260.000. Iar cel al rezerviștilor să se dubleze, față de cei 100.000 actuali.
Totodată, Germania are în vedere achiziţionarea a până la 1.000 de tancuri Leopard 2 şi 2.500 de vehicule blindate Boxer pentru a furniza până la şapte brigăzi NATO în următorul deceniu, costul estimat fiind de aproximativ 25 de miliarde de euro.
Este o cotitură istorică în politica Germaniei, care a menținut forțe armate limitate după Al Doilea Război Mondial. Și un semnal că Europa trebuie să-și ia apărarea în propriile mâini.
